La peste 10.000 de kilometri de Bucureşti se află una din cele mai importante realizări ale exilului românesc. La jumătatea distanţei dintre metropola de expresie britanică Toronto şi celebra Cascadă Niagara se află Cîmpul Românesc din Hamilton, întins pe o suprafaţă de 48 de acri. Câmpul Românesc mai este cunoscut şi ca Mica Românie a lui Nicăpetre sau Muzeul în aer liber Nicăpetre sau ca al treilea loc bioenergetic din lume.

Nicăpetre s-a stins zilele trecute la Toronto, uitat în ţara sa natală, ca mai toate valorile pe care le avem peste tot pe planeta asta. Săptămîna Mare a fost şi Săptămîna Patimilor în cultura românească. S-au stins Monica Lovinescu, Marcel Chirnoagă, Cezar Ivănescu şi Nicăpetre.

DE LA BRĂILA ÎN SCARBOUROUGH. Petre Bălănică este numele adevărat al sculptorului care în ultimele decenii a cucerit planeta. Nicăpetre, originar din Brăila, s-a stabilit în Canada în urmă cu aproape trei decenii. A murit la Toronto, în aceeaşi zi cu Monica Lovinescu, dar uitat în România sa natală. Admiratorii săi din Canada i-au adus însă un ultim omagiu la o casă funerară din Toronto. "Viaţa este ea frumoasă, dar loveşte dur de tot uneori. După zece ani în care am trăit şi cioplit într-o fundătură din Bariera Vergului în Bucureşti mi-am luat lumea-n cap şi am ajuns în Scarborough-Toronto-Ontario-Canada. Nici habar nu aveam că există aşa ceva pe lumea asta; Scarborough!? Brăiliţa? definitiv un loc al nimănui, for sure Scarborough un loc oarecare, un penibil Babilon", scria Nicăpetre la un moment dat într-unul dintre textele sale publicate în revista culturală "Observatorul" de la Toronto.

ALEEA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN EXIL. La Câmpul Românesc din Hamilton, Nicăpetre a desăvîrşit busturile unor scriitori care au făcut istorie în exilul românesc. Câmpul Românesc de la Hamilton se află într-un cadru natural deosebit, departe de forfota oraşului. Pădure, rîu, sălciile de la Brăila de care Nicăpetre era atît de îndrăgostit. Un mic sat de vacanţă unde simbolurile româneşti sînt la tot pasul, de la stînca vopsită în tricolorul românesc de la intrare. "La doi ani după sosirea mea în Canada, românii din împrejurimile oraşului Toronto s-au gîndit să facă în Câmpul Românesc, de lîngă Hamilton, o alee a scriitorilor noştri din diasporă, iar sarcina realizării sculpturilor mi-au incredinţat-o mie. Am început cu bustul în bronz al lui Aron Cotruş şi am continuat, de-a lungul anilor, cu cele ale lui Mircea Eliade, Horia Vintilă, Horia Stamatu, George Donev, Vasile Posteucă", spunea într-un interviu Nicăpetre.

Primul bust de la Hamilton a fost însă cel al marelui poet naţional: "În 1989, cînd în întreaga lume s-a sărbătorit «Anul Eminescu», mi s-a cerut să fac bustul lui Eminescu: «Ne e dor de el» – mi-au spus conaţionalii mei din Canada. L-am cioplit chiar acolo, direct, dintr-o bucată de marmură pe care o adusesem din Grecia. Eminescul meu a fost cioplit de un om care citeşte şi iubeşte ce a dat acest poet lumii. Dar, în primul rînd, eu am sculptat nevoia noastră de Eminescu." Despre artistul ajuns de la Brăiliţa la Scrabourough scria marele critic de artă Petru Comarnescu: "Nicăpetre poseda mai ales metodele de configurare a pietrei, astfel că ea să cînte, să exprime elevaţie şi sensibilitate, să aibă ordinea arhitecturii şi libertăţile sculpturii, stilizate metaforic".

ISTORIA UNEI MICI ROMÂNII CANADIENE. În 1967 s-a cumpărat terenul pe care în momentul de faţă este Câmpul Românesc. Proprietatea se află în suburbia Hamilton-ului, un oraş asemuit de românii canadieni cu Reşiţa datorită industriei siderurgice de aici. "La aceea vreme s-a construit o mică clădire, aş spune mai mult o cabană care avea în jur de 100 de metri pătraţi în care însă au avut loc tot felul de activităţi culturale, istorice în care s-au menţinut tradiţiile româneşti. Religioase, specifice culturii noastre. În anul 1985 am primit o scrisoare de la compania de asigurare prin care ni se spunea că nu mai poate fi asigurată clădirea de la Câmpul Românesc, fiind din lemn şi prezentînd un pericol de incendiu. Şi atunci am hotărît să ridicăm Centrul Cultural de astăzi", ne spune Mihaela Moisin, preşedinte mai mulţi ani al Asociaţiei Culturale Române din Hamilton, care administrează Câmpul Românesc. "Suma este ridicolă. Proprietatea a costat 2.000 de dolari. Iar munca nu a fost uşoară. Natural, şi cred că bănuieşti că a fost nevoie de multă-multă muncă, fiindcă era un teren viran, virgin. Şi noi a trebuit să umplem tot terenul şi am semănat şi răsădit pomi. De fapt, aveam o zi a sădirii pomilor organizată în fiecare an pînă nu a mai fost nevoie să sădim pomi. Şi aşa a luat Câmpul Românesc naştere!", spune George Bălaşu, unul dintre supravieţuitorii grupului care a fondat Câmpul Românesc. În momentul în care s-a hotărît ridicarea unui modern Centru Cultural, s-au strîns fonduri din toate colţurile lumii. "Donaţii în valoare de 75.000 de dolari. Venite de peste tot. Din Canada, America, Australia, din Africa de Sud. Şi două donaţii de la doi cardinali români de la Vatican", ne spune Mihaela Moisin. Câmpul Românesc este considerat alături de Arhiepiscopia Ortodoxă de la Vatra (Statele Unite) şi Biblioteca de la Freiburg (Germania Federală) ca una dintre realizările importante ale exilului românesc.

AL TREILEA LOC BIOENERGETIC DIN LUME? Pe terenul unde se află Câmpul Românesc a fost descoperit acum mai mulţi ani un loc bioenergetic. Acesta se află chiar în faţa Capelei cu hramul de Sfinta Maria, care se află pe o colină stîncoasă a Cîmpului. "Locul bionergetic a fost descoperit de inginerul Cristenco. El a venit la Câmpul Românesc şi a pornit de la ideea că capela care a fost sfinţită şi ridicată la îndemnul episcopului Valerian, locul care este foarte straniu, să spunem, deoarece este un loc viran, stînci. Cristenco a ajuns la concluzia că este pe locul trei din lume ca bioenergie", ne spune George Bălaşu. Cercetările românului au fost confirmate şi de canadieni.

"Eram la Câmpul Românesc cînd au venit doi profesori de la Universitatea din London, Canada, şi au măsurat această energie care emană de la Câmpul Românesc. Ei au confirmat concluziile lui Cristenco", mai spune Bălaşu. De atunci, în poiana de la Capelă vin diferiţi oameni pentru a se trata. Au existat şi cîteva cazuri de vindecare. Conform cercetărilor efectuate de profesorul român şi de cei canadieni, explicaţia ar fi că în subsol s-ar afla un zăcămînt de cuarţ. Ei au concluzionat că, în ordine, cele mai bune tratamente sînt pentru afectiuni fizice, tulburări de raţionament, alte probleme psihice şi starea generală de sănătate. "Este un adevăr. Eu am cunoscut persoane care au venit aici şi s-au vindecat de anumite boli. Este chiar un cetăţean pe care îl cunosc dinainte să se vindece şi îl văd şi acum. Este formidabil, o schimbare de neimaginat şi foarte greu de explicat", ne povesteşte Dumitru Răchitan, manager la o firmă din Toronto şi care a fost o perioadă preşedintele ACR Hamilton.

VISUL LUI NICĂPETRE. La începutul acestui an, într-un interviu pentru Antena 3 pentru un reportaj despre românii-canadieni, Nicăpetre spunea că vrea foarte mult să-i facă un bust lui Marin Sorescu. Nu a mai apucat. A apucat însă pe banii săi să aducă la Brăila o parte din operele din Canada.

PSEUDONIM. Petre Bălănică este numele adevărat al sculptorului cunoscut de toată lumea drept Nicăpetre (al doilea din stînga) cum începînd din 1993 a avut parte de promisiunile a doi preşedinţi, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, pentru o expoziţie la Bucureşti. Nu a fost posibil decît în 2002. Eminescu al său de la Hamilton primise promisiunea de a avea o copie la New York. Şi, în acest caz, oficialii români au uitat repede.

CENACLUL LUI NICĂ. În ultimii ani, Nicăpetre s-a implicat activ în susţinerea cenaclului întemeiat de membrii redacţiei revistei "Observatorul" din Toronto. După moartea sa, acesta a devenit cenaclul Nicăpetre.

Biografia sculptorului Nicapetre :

Nicăpetre s-a născut la 27 ianuarie 1936, în Brăiliţa, România.

Este absolvent al Academiei de Arte "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti (1964).

Între anii 1964-1968 este profesor de desen şi istoria artelor. Prima sa expoziţie personală, de la Galeriile "Simeza" din Bucureşti, 1969, s-a bucurat de un mare succes, consacrîndu-l drept un artist de talent. Renumitul critic de artă Petru Comarnescu i-a facut o prezentare elogioasă. Urmează mai multe expoziţii de succes.

În 1981 emigrează în Canada. Se stabileşte la Toronto. Obţine cetăţenia canadiană în 1985.

S-a stins din viaţă la 21 aprilie 2008.