• CAMPUL ROMANESC

    Locul unde te simti bine, locul unde romanii din Ontario se intalnesc cu ocazia diferitelor evenimente organizate de Asociatia Culturala Romana din Hamilton

  • Zona de energie

    Un alt punct de atractie din parcul Campului Romanesc il reprezinta zona energetica de langa Capela, despre care se spune ca ar avea proprietati de vindecare

  • Evenimente

    A devenit aproape o traditie ca in fiecare luna sa ne intalnim la Campul Romanesc cu ocazia unor reuniuni, picnicuri, baluri ori spectacole in care avem invitati artisti consacrati

  • Saptamana Campului

    In fiecare an in luna iulie Campul Romanesc este gazda unor conferinte si dezbateri pe diferite teme sustinute de personalitati din diaspora sau din tara, cu ocazia Saptamanii Culturale

  • Inchirierea Campului

    Aveti posibilitatea de a sarbatori un eveniment deosebit din viata dvs sau a familiei - aniversare, nunta, botez, reuniune, etc - in cadrul natural al parcului nostru beneficiind de toate facilitatile

Botezul copiiilor

Botezul este prima taina fundamentala a Bisericii Ortodoxe, prin botez fiecare credincios devenind membru al trupului tainic al lui Hristos. Potrivit invataturii Bisericii, aceasta taina a Botezului se savarseste la 40 de zile dupa nastere, deci inca din pruncie. Practica botezarii pruncilor a ridicat de-a lungul timpului anumite reticente in randul necredinciosilor, unele confesiuni crestine amanand savarsirea Botezului pana la adolescenta sau maturitate, cand fiecare poate sa-si marturiseasca liber dorinta de a fi botezat.

Sub pretextul ca botezul ortodox al copiilor, prin afundarea lor de trei ori in cristelnita, implica unele "pericole", mass-media loveste direct in dreapta credinta a Bisericii Ortodoxe. Caracterizand slujba botezului pruncilor drept una "primitiva", necredinciosii creaza panica in randul populatiei mai ales prin mediatizarea brutala a unor cazuri rare de imbolnavire in urma botezului. Pornind de la aceste cazuri, desi sunt mii de botezuri care au loc anual potrivit canoanelor Bisericii, prin scufundare completa, lipsite de orice pericol, exista oameni care ajung sa negocieze cu preotul, cum anume sa le boteze copilul.

Botezul, prima taina a Bisericii Ortodoxe

Botezul este intemeiat de Mantuitorul prin cuvintele: "Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh" (Matei 28, 19). Botezul este acea sfanta Taina prin care omul, in urma intreitei afundari in apa sfintita, de catre preot, in numele Sfintei Treimi, dobandeste iertarea pacatului stramosesc si a tuturor celorlalte pacate savarsite pana in acel moment, devenind astfel membru al Bisericii lui Hristos. Botezul se savarseste numai de catre preot si episcop, intotdeauna in biserica. Numai in cazuri cu totul speciale, botezul poate fi savarsit in afara bisericii (spital, casa). Cand nu se poate afla un preot, in cazuri de urgenta majora, botezul poate fi savarsit de catre orice crestin ortodox, prin stropire cu aghiasma sau apa curata, in numele Sfintei Treimi. Copiii se boteaza intre opt si patruzeci de zile dupa nastere, iar mai devreme numai in cazuri cu totul speciale. Nu pot fi botezati copiii avortati si cei morti mai inainte de botez.

Botezul copiilor, marturia Sfintei Scripturi

Mantuitorul nu a stabilit nici o varsta sau limita de varsta pentru primirea Botezului, ci a aratat doar faptul ca primirea Botezului este de o importanta vitala pentru intrarea in Imparatia lui Dumnezeu: "De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din trup, trup este; si ce este nascut din Duh, duh este" (Ioan 3, 5-6). Desi Mantuitorul i-a chemat intotdeauna la Sine pe copii si i-a dat drept exemplu celor mari, El nu a dat de inteles niciodata ca acestia ar putea intra in Imparatia Sa fara a fi botezati. Sfanta Scriptura nu mentioneaza nicaieri faptul ca pruncii ar fi lipsiti de pacatul stramosesc, drept pentru are si zice Psalmistul David: "Iata, intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea" (Psalmi 50, 5). Mai apoi, deoarece "cugetul inimii omului se pleaca la rau inca din tineretile lui"(Facere 8, 21), nimeni nu poate sti cand copiii incep sa lucreze cele rele. In perioada Vechiului Testament, in a opta zi dupa nastere, pruncii de parte barbateasca erau taiati imprejur si li se punea numele; aceasta practica veche a fost vazuta de Biserica drept un chip al Botezului. Astfel, daca taierea imprejur se facea imediat dupa nastere, tot asa s-a socotit ca si botezul, care a luat locul taierii imprejur, trebuie savarsit cat mai curand.

Cu siguranta, intre miile de neofiti botezati dupa predica Sfantului Apostol Petru, in Ierusalim (Fapte 2, 1-41), erau si copii mici care isi insoteau parintii la praznic. Mai mult, nicaieri in Noul Testament nu exista vreun caz cand pruncii nascuti din parinti crestini si crescuti de acestia sa fi fost botezati la varsta adolescentei sau ca adulti. Inca dintru inceput, Apostolii au botezat adulti si copii la un loc, dupa cum citim: "Pe cand Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfant a cazut peste toti cei care ascultau cuvantul. (...) Atunci a raspuns Petru: Poate, oare, cineva sa opreasca apa, ca sa nu fie botezati acestia care au primit Duhul Sfant ca si noi? Si a poruncit ca acestia sa fie botezati in numele lui Iisus Hristos" (Fapte 10, 44-48). Mai mult, unii se botezau impreuna cu toata "casa" lor, adica impreuna cu toata familia (Fapte 16, 12-15; 30-34; I Corinteni 1, 16). Comentatorii biblici sunt intru totul de acord ca prin "casa" se intelege "intreaga familie".

Botezul copiilor, marturia Sfintei Traditii

In perioada de inceput, Botezul se administra mai ales celor maturi, atat pentru ca lor le era adresata propovaduirea Sfintilor Apostoli, cat si pentru ca pruncii nu puteau fi botezati mai inaintea parintilor lor. In scurta vreme insa, cand barbati de seama au inceput a se boteza impreuna cu toata familia lor, Botezul a inceput a fi administrat si copiilor.

In anul 253 exista deja practica botezarii pruncilor la opt zile dupa nastere. In cadrul celui de-al treilea sinod local din Cartagina, Sfantul Ciprian stabileste ca Botezul trebuie administrat imediat dupa nastere. Astfel, intr-una dintre epistolele sinodale, gasim scris: "In ce priveste pe copii, sinodul nostru a hotarat ca nu trebuie refuzate nici unui om venit pe lume indurarea si harul lui Dumnezeu. Atata cat depinde de noi, trebuie sa ne grijim a nu se pierde vreun suflet. Ce-i lipseste, in cele din urma, celui pe care l-au plasmuit mainile lui Dumnezeu din sanul maicii sale? Orice prunc sau persoana mai in varsta sa primeasca la fel darul dumnezeiesc. Duhul Sfant este dat in chip egal tuturor, nu dupa o masura proportionala, ci dupa o bunatate si bunavointa parinteasca. Caci Dumnezeu nu are preferinte dupa varsta si persoana, ci El este pentru toti, in imparatia harului ceresc, un tata care imparte egal." In anul 418, intr-un alt sinod local din Cartagina, s-a reafirmat practica botezarii pruncilor si s-a condamnat credinta ca ca pruncii n-au de ce sa fie botezati, intrucat sunt lipsiti de pacatul stramosesc si de orice pacate personale. Astfel, in canonul 110 al sinodului amintit, gasim scris: "S-a hotarat sa fie anatema oricine tagaduieste sau zice ca pruncii nou-nascuti si copiii, fiind botezati din pantecele maicilor, nu se boteaza spre iertarea pacatelor si nici nu-si atrag ceva din pacatul stramosesc al lui Adam care ar trebui curatat prin baia renasterii, de unde urmeaza ca la acestia nu s-ar intelege forma Botezului spre iertarea pacatelor cea adevarata, ci cea mincinoasa. Deci si pruncii, care de la sine n-au putut savarsi nici unul din pacate, cu adevarat se boteaza spre iertarea pacatelor, ca sa se curateasca intru dansii prin renastere, ceea ce si-au atras din nasterea cea dintai." Sfantul Grigorie de Nazianz marturiseste undeva ca n-ar dori sa experimenteze cineva teama prin care a trecut el cand, tanar fiind, se gasea pe mare si a izbucnit o furtuna care ameninta sa-i nimiceasca corabia. Pentru ca nu fusese botezat, il cuprinse o nesfarsita teama, nu ca va pieri in valuri, ci ca va trece in viata cealalta incarcat de pacate. Drept pentru care, e mai bine sa fii sfintit fara s-o stii, adica sa primesti Botezul de mic, decat sa mori fara pecetea initierii crestine.

La randul sau, Sfantul Vasile cel Mare, in cuvantarea "Indemn la Sfantul Botez", critica obiceiul acelora care amanau botezul cat mai mult posibil, chiar pana in preajma mortii, nu din motive de credinta, ci din indiferenta sau viclenie. Astfel, dorind a-si petrece viata in placeri pacatoase, unii isi inchipuiau ca pot savarsi orice fapta, de vreme ce si asa Botezul le va ierta toate pacatele. Mai inainte de a fi martirizat, Sfantul Policarp, episcopul din Smirna, a marturisit: "De optzeci si sase de ani slujesc lui Hristos." Intrucat aceasta marturisire, privind neindoeilnic timpul de cand s-a botezat, o facea in anul 156, rezulta ca sfantul a primit Botezul in jurul anului 70, in varsta frageda a copilariei. La randul sau, unul dintre ucenicii Sfantului Policarp, anume Sfantul Irineu, nascut pe la anul 176, marturiseste urmatoarele: "Hristos a venit sa mantuiasca pe toti oamenii si anume, zic, pe toti care dobandesc de la El nasterea a doua pentru Dumnezeu, pe prunci si pe cei mici, pe tineri si pe batrani." Potrivit marelui teolog Origen, "Biserica a primit de la Apostoli traditia de a boteza pruncii; caci stiau aceia, carora li se incredintasera secretele tainelor dumnezeiesti, ca in toti sunt intinaciunile pacatului, care trebuie sa se spele prin apa si prin Duh."

In colectia numita "Asezamintele apostolice", datand de la sfarsitul secolului al IV-lea, gasim scris: "Botezati si copiii vostri si sa-i crestetri in supunerea si in invatatura Domnului, caci zice: Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti." La randul lor, nenumarate picturi de pe peretii catacombelor si inscriptii de pe pietrele funerare, toate apartinand primelor veacuri crestine, stau marturie ca Biserica a recurs inca dintru inceput la botezul pruncilor (pedobaptism). Chiar daca Botezul nu se administra intotdeauna imediat dupa nastere, totusi teama legata de o moarte imprevizibila i-a determinat pe majoritatea crestinilor sa-si boteze copiii inca din frageda varsta.


Sarbatoarea Pastelui

In fiecare an, de Sfintele Sarbatori ale Pastelui, romanii se aduna la Campul Romanesc, dornici sa ciocneasca un ou vopsit si un pahar de vin rosu, urindu-si unul altuia traditionalul “HRISTOS A INVIAT”.

Mesele sunt pline de flori, cosuri cu oua viu colorate si bucate traditionale de "Paste". Dar mai presus de aceasta abundenta gastronomica, prin calda ospitalitate si buna cuviinta a oamenilor ce sfintesc locul, iti regasesti o pace neasemuita a sufletului, o impacare deplina cu tine insuti si cei din jur.

Aici te simti “acasa”, caci esti intampinat cu bucurie, urari de bun venit si indemnat cu drag, la masa. Aici, esti “acasa”, in poienile cu troite si copaci inmuguriti, langa chipul lui Eminescu daltuit in marmura alba, sub maiestuoasele salcii de langa rau, unde se oglindesc padurile de pe deal, ascunzand in causul lor Capela Sfanta Maria.

In acest loc de simboluri ale trecerii noastre prin istorie, binecuvintat de lumina si seva infloririi, sarbatorirea Invierii lui Hristos, devine o sarbatoare a primaverii, intelegerii intre semeni si bucuriei de a fi impreuna !

 

A DOMNULUI POVESTE

 

Cînd streaşina ne picura plãpîndul colţ de iarbã,

Iar baba Dochia lepãda cojoacele-i în grabã,

Cum aşteptam nerãbdãtori ca mama sã ne cheme,

Printre condeie şi culori in freamătul de sãrbãtori

Uitînd de somn şi vreme pe vechea masã de arţar

În străchini smãlţuite acoperite c-un ştergar

Stau ouãle vopsite le-ncondeiam cu atîta har

Cu flori meşteşugite, mãestre pãsãri din poveşti

Sau intocmiri copilãreşti din basme povestite

Iar mama sta, cu gîndul dus si-apoi, cu glasu-i dulce,

Spunea de blîndul Domn Isus surghinuit pe cruce

Ce-atît de tare ne-a iubit, murind în cuie rãstignit

Iar ingerii L-au luat pe sus, la ceruri ca sã-L urce

Lipiţi de plita caldã, stam, tacuţi, în nemişcare

Şi vorba mamei ascultam infioraţi de jale…

Trecut-au ani pe-al vieţii drum iar mama nu mai este

E rîndul meu să spun acum a Domnului poveste

Dar cît aş da, să pot să-ntorc a vremii scurse ape,

Şi cuibărită lîngă foc, s-o am din nou, aproape

Si cît aş da, prin timpul dus s-aud iar glasu-i dulce,

Spunînd de blîndul Domn Isus ce ne-a iertat, pe cruce.

 

Dana ZANFIR